Instituită de Papa Ioan Paul al II-lea, la 13 mai 1992, Ziua Mondială a Bolnavului este dedicată celui aflat în suferință și omului aflat lângă el: asistent medical, medic, îngrijitor sau infirmier.
Comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, din 11 februarie, a devenit şi Ziua Mondială a Bolnavului din dorinţa Sfântului Ioan Paul al II-lea, care spunea în scrisoarea prin care instituia această zi: „Lourdes, sanctuar marian printre cele mai iubite de poporul creştin, este loc şi simbol de speranţă şi de har, ca semn al acceptării şi al oferirii suferinţei mântuitoare. (…) Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune şi un apel adresat tuturor de a recunoaşte pe chipul aproapelui bolnav Chipul Sfânt al lui Cristos care, suferind, murind şi înviind, a salvat omenirea”.
Celebrarea anuală a acestei zile are scopul de a sensibiliza poporul lui Dumnezeu și, în consecință, diferitele instituții sanitare, și chiar societatea civilă, cu privire la necesitatea de a asigura cea mai bună asistentă celor bolnavi; de a-i ajuta să se vindece.
Ziua este dedicată tuturor bolnavilor, lucrătorilor sanitari, credincioșilor creștini, voluntarilor și familiilor celor suferinzi.
Orice societate se definește, în fapt, prin modul în care are grijă de viață, de cei mai slabi, de cei aflați în nevoie, de cei mai lipsiți de apărare. Aceasta dă măsura respectului față de om.
Iar efortul și munca medicului, a asistentului medical și a infirmierului sunt, de fapt, mai mult decât o profesie. Ele sunt ”vocație”, dăruire sau slujire.
