Cancerul este prezentat, de obicei, ca o boală produsă de mutații genetice: o celulă acumulează erori în ADN, scapă de sub control și începe să se multiplice necontenit.
Mutațiile sunt reale și pot deveni foarte importante în evoluția tumorii. Dar această explicație nu răspunde complet la întrebarea fundamentală:
Ce a făcut ca o celulă normală să-și piardă funcția, să renunțe la cooperarea cu țesutul și să adopte un program primitiv de supraviețuire și proliferare?
Otto Warburg, Albert Szent-Györgyi, Harry Rubin și Ray Peat au propus o perspectivă mai largă: cancerul nu este doar o problemă a ADN-ului, ci și una a energiei, respirației mitocondriale, inflamației, hormonilor, imunității și organizării țesutului.
În această viziune, celula devine malignă atunci când mediul său nu mai poate susține:
• producerea eficientă a energiei;
• diferențierea;
• comunicarea cu celulele vecine;• repararea normală;
• oprirea proliferării;
• moartea celulelor iremediabil deteriorate.
Perspectiva bioenergetică nu afirmă că genele nu contează. Ea spune că: genele nu funcționează separat de metabolism, țesut și întregul organism.
METABOLISMUL
Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor prin care celula transformă nutrienții și oxigenul în:
• energie;
• căldură;
• hormoni;
• proteine;
• membrane;
• substanțe necesare reparării și funcționării.
Metabolismul nu înseamnă doar câte calorii consumăm. Înseamnă felul în care fiecare celulă își produce energia și își menține identitatea.
MITOCONDRIILE
Mitocondriile sunt structurile în care celula folosește oxigenul pentru a transforma nutrienții în energie.Ele participă și la:
• controlul diferențierii;
• reglarea inflamației;
• gestionarea calciului;
• producerea hormonilor steroizi;
• adaptarea la stres;
• declanșarea morții celulare atunci când o celulă este prea deteriorată.
Mitocondria nu este doar o „baterie”, ci un centru de decizie metabolică.
RESPIRAȚIA OXIDATIVĂ
Respirația oxidativă este procesul eficient prin care glucoza este oxidată în mitocondrii până la dioxid de carbon și apă.
Această cale produce mult mai multă energie decât glicoliza și permite celulelor să-și îndeplinească funcțiile specializate.
GLICOLIZA
Glicoliza este descompunerea rapidă a glucozei în afara mitocondriilor.
Este o cale normală și necesară în anumite situații, precum:
• efort intens;
• vindecarea unei răni;
• activarea sistemului imunitar;
• lipsa temporară de oxigen.Problema apare atunci când glicoliza devine starea metabolică permanentă, chiar dacă oxigenul este disponibil.
EFECTUL WARBURG
Efectul Warburg descrie tendința multor celule canceroase de a transforma cantități mari de glucoză în lactat chiar și atunci când există suficient oxigen.
Această glicoliză aerobă este una dintre cele mai solide observații din biologia cancerului.
Dezacordul nu privește existența fenomenului, ci interpretarea sa:
• este în primul rând consecința unor mutații?
• este o adaptare a tumorii?
• sau deteriorarea respirației celulare poate fi chiar una dintre cauzele inițiale?
Reprogramarea metabolică, evitarea imunității, plasticitatea celulară și microambientul tumoral sunt recunoscute astăzi drept componente majore ale cancerului. Discuția reală privește ordinea cauzelor și importanța relativă a fiecărui mecanism.
LACTATUL
Lactatul nu este doar un deșeu.
El poate funcționa ca:
• sursă de energie;
• semnal între celule;
• regulator al expresiei genelor;
• promotor al formării vaselor;
• modulator al inflamației;
• inhibitor al unor răspunsuri imunitare;
• participant la invazie și rezistență la tratament.
În interiorul aceleiași tumori, unele celule pot produce lactat, iar altele îl pot prelua și folosi drept combustibil.
HIF
HIF este factorul indus de hipoxie.
El ajută celulele să supraviețuiască atunci când oxigenul este insuficient, prin:
• creșterea glicolizei;
• stimularea formării vaselor;
• reducerea unor funcții consumatoare de energie;
• activarea mecanismelor de supraviețuire.
HIF este util în vindecarea normală. Activarea sa persistentă poate însă susține progresia tumorală.
DIFERENȚIEREA
Diferențierea este procesul prin care o celulă se maturizează și dobândește o funcție precisă.
O celulă hepatică sănătoasă îndeplinește funcția ficatului. O celulă musculară produce contracție. O celulă nervoasă transmite informație.
Celulele canceroase tind să piardă această identitate. Ele se multiplică, dar nu mai îndeplinesc corect funcția țesutului din care provin.
MICROAMBIENTUL TUMORAL
Microambientul tumoral reprezintă tot ceea ce înconjoară tumora:
• vase;
• fibroblaste;
• celule imunitare;
• hormoni;
• colagen;
• nutrienți;
• lactat;
• citokine;
• semnale inflamatorii.
Tumora nu este doar o masă de celule. Este un ecosistem.
Notă importantă: Acest material este educativ și nu reprezintă un protocol medical. Niciun tratament oncologic nu trebuie întrerupt sau modificat pe baza unei postări. Aspirina în doze mari, hormonii tiroidieni, progesteronul, DHEA, DHT, albastrul de metilen și alte substanțe pot avea efecte adverse și interacțiuni grave și nu trebuie utilizate în cancer fără evaluare medicală individuală
